Originea cuvântului ETER: éther, provine din latinescul aether.
Deși sensurile acestui cuvânt sunt multiple {1. combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie., 2. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice., 3. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești.}, iar intenția acestei tematici este de a lărgi orizontul și nu de a constrânge, ne vom referi prioritar la ETER ca element clasic în sensul lui filosofic, având contact direct cu CHINTESENȚA {Chintesență (prin franceză quintessence din latină quintus, a cincea, și essentia, esență) este denumirea unei substanțe eterate pe care unii filosofi ai Antichității (de exemplu Empedocle) o adăugau listei celor 4 elemente (focul, apa, pământul și aerul) considerate, în mod tradițional, ca substanțe primordiale imuabile, eterne, necreate și indestructibile care nu pot trece unul într-altul, ci se pot doar combina și separa mecanic.}